Istoria Comunei Trifesti
Comuna Trifesti este atestata documentar din anul 1772, cand apartinea Ocolului Tuna.
Supusa periodic impartirilor administrativ-teritoriale, comuna s-a numit: Hermeziu intre anii 1871-1889, 1892-1928, 1939-1945, 1940-1945, Trifestii lui Paun sau Lesitii din Trifesti Intre anii 1803-1871; Trifestii din plasa Turia, intre anii 1932-1939. Ea cuprindea satele: Damachi, Trifesti, Zaboloteni si Bditeni (inclus intre anii 1934-1939); intre anii 1929-1939 apartinea comunei Bivolari.
Comuna a facut parte succesiv din plasele: Bivolari,in perioada 1945-1947; Sipote: in anul 1947; raionul Iasi: 1950-1956; raionul Vladeni: 1956-1968 si cuprindea satele: Trifesti, Zaboloteni, Damachi, Hermeziu, Vladomira. Din anul 1968 s-a unificat cu Roscani si a revenit Ia raionul si judetul lasi.
Satul Trifesti
Toponimicul Trifesti provine de la Trif inseamna “cei trei frati lvascu Ion, Gheorghe lordache, care au stapanit mosia Trifesti inainte de 1864”. Cunoscuti ca rai si faradelege fata de supusii lor, localnicii i-au numit “Ai Serpoaicei”, de unde satului Trifestii Noi i se mai spunea si “Ai Serpoai¬cei. Numele satului ar putea proveni si de la Trifan, proprietarul satului Sendreni sau de la Trifu — numele proprietarului mosiei Stefanesti.
Satul este atestat documentar la 5 iunie 1624. Cea mai veche mentiune a toponimicului o gasim la 30 noiembrie 7084 (1539), cand domnitorul Stefan Lacusta intareste si delimiteaza proprietatile manastirii Homor care “ajung pana Ia vadul Trifestilor si pana la Prutet”.
In zapisul din anul 1647, redactat de popa Grigore de la biserica Sfantul loan din Maji, semneaza ca marturie un Iocuitor din Zabulutiani si unul din Trifesti. Mentiunile dovedesc ca Ia datele respective aceste meleaguri erau locuite de o populatie stabila. Abia in anul 1803 satul este cunoscut si sub numele de Trifestii lui Paun. In anul 1930 inglobeaza satul Huc, iar din anul 1968 si Damachi. In anul 1832 Ispravnicia tinutului Iasi retine jalba impotriva locotenentului Iacob lacovachi din Trifestii lui Paun, care impresoara hotarele mosiei Trifestii Vechi.
Intr-o statistica din 1837 sunt mentionate pagubele facute de inundatiile Prutului si Jijiei, satelor Zabolotenii lui Beizadea, Trifestii lui Trifestii Vechi, Vladomira si Balteni.
Acelasi Iocotenent Iacovachi se plange, in anul 1842, ca mosia Trifesti a fost impresurata de proprietarii mosiei Zaboloteni, fosta proprietate Alecu Sturdza.
Aceste marturii dovedesc ca in anul 1832 erau doua sate distincte: Trifestii lui Paun si Trifestii Vechi, care au evoluat independent unul de altul.
Ca sa ajungi in satul Trifesti, situat pe o terasa joasa a raului Prut, mergi pe drumul national 24 C, pornind din orasul Iasi spre Stefanesti.
Dupa ce parcurgi 36 km, dai de o rascruce de drumuri numita Petris. Pe Dealul Pietrosul au fost gasite doua morminte sarmatice cu vase obiecte de podoaba datate din secolele II–IV e.n.
In dreapta soselei serpuieste un drum de tara, prin sesul plin de saraturi, pana in vadul Prutului. Padurea Balalauca, din partea dreapta a drumului, a fost defrisata in anul 1975. Aceste terenuri (saraturile, padurea, o parte din terenul arabil al satului Balteni), au fost proprietatea Ellei Negruzzi. Pe partea stanga a soselei drumul urca dealul Mosanca si se indreapta spre satul Radeni. Continuand drumul pe soseaua asfaltata, in fata, la circa 3 km se contureaza satul Trifesti.
Padurea si terenul arabil de pe platoul din stanga, numit Dealul Morii, versant al dealului Mosanca, au apartinut lui Nicusor Miclescu, cumnatul generalului Mihai Negruzzi.
Lucrarile de forare de pe Dealul Morii au distrus partial o locuinta din neoliticul timpuriu, cultura Cris, dand Ia iveala oase de capre, de oi si de mistreti, percutoare, fragmente de chirpici din peretii casei, ceramica, toporase de mama si gresie. “Ceramica apartine unei mari varietati de forme, fiind decoratea cu barbotina, cu linii incizate frante si cu butoni, cu impresiuni de unghii, cu linii incizate vertical si cu decor imprimat”. Inainte de a traverse soseaua, intre dealurile Mosanca si Unchetea, serpuieste paraul Cerchezoaia, purtand in adancurile sale vestigii arheologice. Si poate nu este intamplator faptul ca aceste dealuri stau alaturi cu nume asemanatoare si totusi diferite: Mosanca si Unchetea. Daca denumirea Mosanca provine de Ia MOS (om cu parul alb), prin analogie toponimicul Unchetea poate proveni de Ia UNCHI. Nu intamplator cultul mortilor este cunoscut cu numele Mosi. Toponimicele ar insemna acolo unde ne sunt mosii si unchii. Nu stim care neamuri isi numeau stramosii UNCHI si care MOSI, raspunsul l-ar putea gasi specialistii in domeniu.
Spre izvoarele paraului Cerchezoaia, pe partea dreapta, la hotarul dintre mosiile satelor Radeni si Trifesti, tanarul Laurentiu Racovita a gasit un vas cu tortile butonate, apartinand epocii bronzului, cultura NOUA I provenind, dintr-un mormant.
Pe partea stanga a paraului, in apropierea statiei de pompare, la circa 2 km vest-sud-vest de marginea sudica a satului Trifesti, a fost descoperita o asezare neolitica, cu ceramica Cucuteni A, din secolele IV-II i.e.n., precum si fragmente de amfore romane din secolele II-IV e.n.
Vatra satului Trifesti incepe de la Complexul zootehnic, de pe partea stanga si se intinde de-a lungul soselei, pana Ia paraul Canoasa, lezatura si garla Huc, pe partea dreapta.
De la sediul politiei (unde era hanul Trifestilor) se desprinde un drum care traverseaza satul spre est, lasa in urma dealul Curtii, coboara pe langa garla Huc, pe la lezatura Canoasa si se indreapta printre lanurile satenilor, spre digul Prutului. lezatura a fost facuta pe la anii 1864, pentru a proteja terenul inundabil, prin contributia locuitorilor din judetele Botosani, Dorohoi si lasi. “Cea mai lunga iezatura a fost rupta in anul 1893, in trei locuri si atunci au vazut localnicii straturile roscate si negre, alternative, ale iezăturii facuta din schini, lana tigaie, pamant si lemn de brad.
Dealul Curtii isi are numele de Ia conacul ce a apartinut boierului N. Stroici in care functioneaza in prezent dispensarul uman si sediul unei asociatiei agricole.
Sapaturile arheologice efectuate pe dealul Curtii in anii 1959 si 1982 au dezvelit o necropola medievala din secolul al XIV-lea.
“Gropile lor, aflate Ia adancimi diferite, aveau forma rectangulara cu colturile rotunjite. Toate scheletele se aflau in pozitie intinsa pe spate orientate dupa ritualul crestin. Inventarul este foarte saracacios: cuie din fier de la incaltaminte, resturi de lemn putrezit, o jumatate de cruce relicvar din bronz, o diadema din placute rectangulare din bronz si alta din argint aurit, margele mici cusute pe panza, doi cercei sirnpli din bronz, trei butoni din bronz de forma sferica, verigi de tampla, butnoi sferoidali, un varf de sageata din fier. ” Pe malul lutariei Canoasa “s-au descoperit fragmente ceramice apartinand hallstattului timpuriu si perioadei prefeudale (cultura Hlincea), feudalismului timpuriu (sec. VI-X III) si feudalismului dezvoltat sec. XV-XVI”.
In aceeasi zona, (in gradinile cetatenilor Viorel Danila si Petru Axinie), s-au gasit fragmente de cahle din secolul al XV-Iea, care, dupa parerea specialistilor, atesta existenta unei curti boieresti. Poate din aceasta perioada dateaza si denumirea Dealului Curtii.
Curtea boiereasca din secolul al XV-lea si cimitirul feudal din secolul al XIV-Iea (in care se afla si un mormant dublu de incineratie, timpuriu), “permit datarea existentei satului cu cel putin trei secole inainte, fata de prima atestare documentara” din anul 1624.
Cercetarile arheologice din dealul Curtii, garla Huc, Toloaca Mica, Toloaca Mare, pana la Balta Stejarului, evidentiaza marturii din secolele Vl-VII, pana in secolul al XIX-Iea.
Aceste marturii ne conduc la concluzia ca vatra veche a Trifesti-ului a fost in aceasta zona, Huc fiind, probabil, contemporan cu Trifestii Vechi.
Satul Zaboloteni
Toponimicul localitatii derive din slavul ZA (peste) si BOLOTO (balta), ceea ce inseamna peste balta, sau tracodacicul balta. Intrucat limitele mosiei Zaboloteni erau la garla Huc, presupunem ca aceasta ar fi balta la care face referinta documentul.
Situat la nord de satul Trifesti, la circa 2 km de acesta, pe o terasa joasa a raului Prut, satul Zaboloteni se intinde de la sosea pana la rau.
Prima mentiune despre existenta acestui sat este din anul 1621, cand apar ca martori, pentru un cal cazut, Barna de Zaboloteni, Nichifor Machedun, pitar de Zaboloteni si Gavril Ciurlic de Zaboloteni. Prima ates¬tare documentara a satului este la data de 6 noiembrie 1623. Un alt document care atesta existenta satului dateaza din anul 1772.
In anul 1774, in tinutul Iesilor este mentionat satul Zabolotina al slugerului Alexandru Fotea Zabolotina serdarului Dimachi. In anul 1832, satul este impartit in trei: Zabolotenii paharnicei Casandra Fotioara, Zabolotenii lui beizadea Alecu Sturza si ai casei hatmanului Gh. Scortescu. In anul 1833, Ispravnicia tinutului Iasi inregistreaza incalcarile de hotar ale mosiei Zaboloteni, proprietatea hatmanesei Profira Scrotescu, de catre loan si lordache Ciornei, arendasii mosiei invecinate, Zabolotenii Fotei. In acelasi an, Zabolotenii Fotei este cumparat la licitatie de aga Todirascu Bals, iar in anul 1841 Zabolotenii apartineau Elenei Cerchez si Elenei Sturza. Harta judetului Iasi din 1904 inregistreaza trei Zabolotenii Fotei, Zabolotenii Sturzoaei, Damachi.
Ispravnicia tinutului Iasi consemneaza ca satele erau conduse de vornici care aveau si misiunea de a incasa birurile. Sunt publicate zilele de targ la mosia Zaboloteni a beizadelei lorgu Sturza, pentru anul 1844.
Datorita viiturilor repetate, a avut loc un exod al populatier, ceea ce i-a determinat pe proprietarii mosiei, boierii Fotea si Cerchez, sa aduca oameni din alte sate, sa le lucreze pamantul: familiile Cotonogu din Hudesti si Mititelu din Calarasi, precum si un numar mare de tigani.
Resedinta de comuna, intre anii 1865–1871, facea parte din plasa Turia si cuprindea satele: Targul Grigoreni, Trifestii lui Paun, Zabolotenii Fotei si Zabolotenii Sturzoaei (Sturzei). Din anul 1887 satul apare numai cu numele Zaboloteni (ceea ce sugereaza ca satele s-au unificat) si a fost integrat in comuna Hermeziu (Trifesti).
Cercetarile arheologice au dat la iveala (pe dealul Holm) ceramica hallstattiana, fragmente de amfore romane, ceramica din secolele IV-V si secolele XVII-XVIII e.n.
Din gradina mosului C. Zaharia, situata in estul satului, s-au cules fragmente ceramice din secolele III-IV e.n.
Comuna Hermeziu
Intre anii 1864-1950,cu unele intreruperi, Hermeziu a fost comuna si facea parte din plasa Turia.
In anul 1864 comuna era formata din satele Balteni, Hermeziu, Stangaceni, Trifestii-Vechi, Unghiul lui Par si Vladomira. In anul 1871 se adauga Targul Grigoreni, Trifestii Jul Patin, Zabolotenii Fotei, Zabolotenii Sturzoaei si Vladomira.
In anul 1875 sunt incluse si satele Cauesti, Edut, Pauleni, Probota, Radeni, Roscanii lui Pandele, Roscanii lui Stroescu si Via Albota, pentru ca in anul 1887 sa cuprinda numai satele Hermeziu, Balteni, Targusorul Damachi, Trifesti, Unghiul lui Par, Vladomira si Zaboloteni. Aceeasi structura avea comuna si in anul 1904 cand facea parte din plasa Carniceni si in anul 1908 cand facea parte din plasa Bivolari.
In anul 1925 pierde satul Balteni, iar satul Unghiul lui Par fusese inglobat satului Vladomira, inca din anul 1912. Desfiintata in anui 1929 (cand a fost inclusa la comuna Bivolari), reinfiintata in anul 1931 cu satele Balteni si Viadomira, comuna Hermeziu (din anul 1939) cuprinde si satele Damachi, Zaboloteni, Trifesti, fara satul Balteni.
In anul 1988, comuna Hermeziu avea 596 familii cu 2340 locuitori,o velnita,5 mori, 2 scoli si 5 biserici.
In anul 1950, satul de resedinta al comunei a devenit Trifesti, care avea comunicatia mai avantajoasa cu restul satelor si cu resedinta de judet la Iasi. De la aceasta data comuna se va numi Trifesti, in loc de Hermeziu.
Satul Hermeziu (Trifestii-Vechi)
Asezarea este cunoscuta initial sub numele de Trifestii Vechi. Nu cunoastem exact data intemeierii asezarii, dar Uricul lui Stefan Lacusta din 30 nov. 1539 dat satului Trifestii Vechi dovedeste ca la acea data asezarea exista si purta acest nume ca sa se deosebeasca de alt Trifesti, mai nou.
Stim ca in anul 1803 satul Trifestii-Vechi facea parte din ocolul Turia. In anul 1816 satul apartinea slugerului Gheorghe Negruzzi iar in 1836 spatarului Costache Negruzzi. Satul apare cu numele Trifestii-Vechi si in testamentul scriitorului: “Doresc a fi inmormantat Ia mosia me din Trifestii-Vechi”. Piatra funerara din cimitirul satului, datata oct. 1871, Poarta inscriptia Trifestii-Vechi.
In anul 1839 Ispravnicia inregistreaza jalba spatarului C. Negruzzi prin care se plange ca locuitorii satului Trifestii lui Paun, proprietatea porus¬inicului Iacob lacovachi, ii impresoara hotarele mosiei sale Trifestii-Vechi producandu-i pagube. Deci erau atunci doua sate cu numele Trifesti.
Din anul 1841, satul Trifestii-Vechi este numit si Hermeziu, aflam din publicatiile ispravniciei cu tinerea zilelor de targ si iarmaroace pe mosia spatarului Costache Negruzzi.
Numele Trifestii-Vechi si Hermeziu coexists pana in anul 1896 cand se impune cel din urma. Chiar si lacob Negruzzi, cand face referiri la conacul bunicilor, mentioneaza ca se afla in satul Hermeziu, fost Trifestii-Vechi.
Hermeziu provine de la proprietara mosiei Sofia Hermeziu, mama scriitorului Costache Negruzzi, fiica lui lordachi si Catrina Hermeziu, proprietarii mosiei Trifestii-Vechi.
In anul 1957 numele Hermeziu a fost abuziv schimbat in Lunca Prutului. Urme de locuire din epoca straveche nu s-au gasit, poate pentru ca aseza¬rea este in zona inundabila. Toate marturiile arheologice referitoare la aces sat sunt doar din epoca medievala.
Ca sa ajungi in satul Lunca-Prutului, poti merge 4 km pe drumul de la Petris, spre dreapta, sau 5 km spre sud-est pe soseaua pietruita, Tri¬festi – Lunca Prutului, care pleaca de Ia politie, traverseaza paraul Canoas si, de la Podul cel Mare, coteste spre est pana la raul Prut.
In stanga soselei, inainte de a intra in sat, se afla o padure deasa (de 355 ha) de stejari, ulmi, frasini si carpeni, care a fost defrisata in anul 1977. La poalele padurii se intindeau Ralta Stejarului si DurducuI. Poart Jitariei, sau Poarta Tarnii, delimita vatra satului de ogoare.
Pe partea dreapta se afla cimitirul satului cu piatra funerara din anul 1871 care atesta vechea denumire a satului si necesita o grabnica recondi¬tionare. Mai departe, se afla domeniul Negruzzi, cu parcul, grajdurile, conacul, scoala, biserica, casele generalului Mihai Negruzzi.
La coltul scolii, cu bratele frante, Plopul cel Mare mai doineste din frunzele obosite. Si poate isi mai aminteste cum batranii satului din “Cotu de Jos” se intalneau zilnic cu cei “din Sus” luau aici hotararile importante pentru bunul mers al obstei. Chiar si Demostene Botez, deputatul zonei, se intalnea cu alegatorii Ia Plopul cel Mare. Langa el se afla localul vechii primarii, astazi scoala, de unde generalul M. Negruzzi, in calitate de Rezident Regal, putea vorbi cu capitala, de Ia singurul telefon din tinut.
Scoala, in aceeasi curte cu Primaria, a fost construita in 1904 si a primit, in anul 1928, numele academicianului lacob Negruzzi, ctitorul acesteia. In fata scolii, ridicat din initiativa obstei, strajuie monumentul eroilor primul razboi mondial. Doi brazi frumosi,saditi de doamna Eleonora Bejenaru in anul 1919, isi unesc ramurile deasupra monumentului de parca ar vrea sa spuna “tineri si i frumosi ca brazii erau cei care s-au jertfit”.
Langa scoala se inalta biserica, ctitorita in anul 1839, de spatarul C. Negruzzi. In curte sunt mormintele scriitorului si fiilor sai, George si Leon, monumentul eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial si Fantana eroilor inconjurata de lilieci si cununita.
La aproximativ 12 m de biserica, casele lui Mihai Negruzzi sunt folosite ca magazin satesc. Vis-a-vis de acestea se afla conacul si 14 plopi albi, ramsi din fostul parc. La implinirea a o suta de ani de la moartea scriitorului, conacul a fost reparat si transformat in casa-muzeu. La initiativa UNESCO au venit in pelerinaj membrii familiei Negruzzi (Leon si sotia sa Marjorie, din Franta), Dana Konya, Melania Negruzzi, Nicusor Miclescu, oameni de cultura din Iasi si din tara si numerosi admiratori ai scriitorului.
Satul Vladomira
Satul Vladomira este amplasat la circa 8 km de satul Trifesti, intr-un cot al Prutului, in partea de sud-est a satului Lunca Prutului, la cca 3 km de acesta. Toponimicul sau provine de la numele unui pescar. Uricariul din 12 martie 1649 mentioneaza: “Vasile Lupu intareste satul Vladomira cu uric de la Eremia Movila” ceea ce dovedeste ca satul exista inainte de 1649.
In anul 1787 satul Vladomira facea parte din comuna Trifesti, plasa Turia, tinutul Iesilor. In anul 1820 era cunoscut sub numele de “Vladomira lui Ciornei”, “Vladomira paharnicului I. Savin” si “Vladomira lui Bogonos”.
De localitatea Vladomira este legat si numele Cornu lui Sas, loc cu rezonanta istorica, cunoscut astazi sub denumirea “La Razesi”, pentru ca aici era limita mosiei razesilor din Perieni (Probota). Cercetand harta din anul 1904 constatam ca Prutetul Balatau (Bolotau), corespunde cu locul Cornu lui Sas. “I s-a dat acest nume fiindca mosia Perieni, de aici, de langa Prut, se ascuteste sub forma unui corn, iar numele de Sas, pentru ca, in dreptul acestui loc, legenda spune ca s-ar fi inecat in Prut un Sas, comandantul armatei ungare ce ar fi navalit in tara”. In lucrareaDocumente de Ia Stefanita-Voievod M. Costachescu relateaza: “Aici au fost batuti lesii de catre tatari, iar Constantin Voda cazand in mainile tatarilor si acestia pornindu-l in tara lor pentru a-l duce hanului, s-a inecat in apa Niprului, pravalindu-se luntrea cu el. Razboiul acesta a avut loc la 7100 (1612). Un alt razboi a avut loc Ia 7141 (1633) in timpul domniei Iui Moise Movila. Conet Potoczki, hatmanul Iesilor, alungand tatarii ce robise Podolia, i-a lovit aicea, luandu-le toti robii, pierind multi din ei”. Mihail Sadoveanu s-a inspirat din acest document cand a descris sangeroasa batalie de la Cornul lui Sas in romanul Neamul Soimarestilor. Satul are cca 150 de familii care traiesc in armonie cu natura, izolati de centrele urbane, din cauza soselei greu accesibile. Biserica s-a autodemolat din cauza inundatillor, in anul 1960, enoriasii fiind deserviti de parohia Hermeziu. Scoala functioneaza in fosta cazarma granicereasca, “La Pluton”, situata la periferia satului,cu un singur post de invatator, anual fiind inscrisi 9-15 elevi.
